Marea Trimitere

 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v`am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi până la sfărşitul veacului. - Mat. 28:19-20.

          Cel ce a dat această poruncă este nimeni altul decât Domnul nostru Isus Hristos. Noi o mai numim  Marea Trimitere, porunca în care Domnul sintetizează frumos scopul lucrării Sale pe acest pământ. Domnul Isus nu a venit pe pământ doar pentru cei 12 ucenici, pentru oamenii pe care I-a întâlnit pe acest pământ şi nici măcar pentru poporul Israel. Eu sunt mărturia acestui fapt. Nu fac parte din poporul Israel, totuşi Evanghelia Sa a ajuns până la mine. Acest fapt trebuie să fi fost plătit de mai mulţi oameni, probabil chiar cu viaţa, în multe situaţii. 

Trăim într-un mediu diluat, în ce priveşte scopul pentru care Domnul Isus ne-a mântuit şi ne-a chemat la El. La geneza creştinismului a stat ,,mergerea” aceasta pe care evreii şi nu numai, au înfăptuit-o. Noi ca şi creştini avem un scop şi o chemare. Dacă ne vom uita atent la versetele de mai sus, vom vedea un aspect interesant. Domnul face trimiterea iar apoi face şi o promisiune: ,,Şi iată că Eu sunt cu voi...”. Personal cred că aceasta este explicaţia pentru viaţa multor oameni pe care îi putem întâlni în Biserică. Domnul nu este cu ei, pentru că ei nu sunt cu El... Domnul ne spune nouă că ascultarea şi dragostea vizavi de El este strâns legată de împlinirea poruncilor Sale (Ioan 14:15). Oare nouă ni se pare normal ca noi să fim atât de îmbibaţi de Cuvântul Lui încât să nu ne mai uimească nimic şi totul să fie plicitisitor; să teoretizăm şi să ne certăm pe a doua Lui venire, când o bună parte din oameni la ora actuală nu au auzit nici măcar de prima venire a Domnului Isus?

Prin aceasta nu vreau să spun că ar trebui cu toţii să ne mutăm în ţările africanilor şi indienilor şi până la capătul lumii, unde locuiesc cei care nu cunosc nimic despre Hristos. Ceea ce vreau eu să scot în evidenţă este faptul că Domnul Isus a dat o chemare fiecărui creştin. Nici măcar pentru unul El nu a făcut rabat. Fiecare creştin are menirea de-a fi o Evanghelie scrisă pentru cei din jur, acolo unde îl va fi chemat Dumnezeu. Dumnezeu are un plan cu fiecare. Noi trebuie doar să fim dispuşi să îl vedem şi să îl acceptăm.

Ar mai fi însă un detaliu de care trebuie să ţinem cont. Creştinului autentic nu trebuie să îi tot spui ce are de făcut şi să te chinui cu el. Dumnezeu care locuieşte în el Îl va face să rodească. Poate că aici ar trebui noi să privim mai atent. Este absurd să spun că Dumnezeu locuieşte în mine şi eu să nu împlinesc scopul pentru care El locuieşte în mine. Am asista astfel la o contradicţie.

Să nu uităm aşadar care este menirea creştinului pe pământ. Iar dacă noi nu suntem dispuşi să facem acest lucru, să împlinim de fapt porunca Lui, să ne gândim dacă El la judecata Sa va fi dispus să ne accepte acolo unde se ajunge numai prin ascultarea de El. Domnul să ne ajute să Îl ascultăm şi să ne de-a puterea necesară biruinţei.