Victor Frankl
a fost un psihiatru foarte respectat din Viena care a pierdut totul când
naziştii au ajuns la putere. Ei I-au luat casa, cariera şi libertatea.
Părinţii, fratele şi soţia lui – întreaga familie, cu excepţia surorii lui – au
fost ucişi în camerele de gazare. Frankl a petrecut câţiva ani la Auschwitz,
unde a fost bătut, înfometat, brutalizat şi dezumanizat; zilnic îşi vedea tovarăşii
murind. Manuscrisul căruia îşi dedicase viaţa şi în care îşi exprimase toate
speranţele academice a fost găsit şi distrus.
Suferinţa şi tortura la care a fost supus Frankl sunt greu de
conceput. A fost pus să concureze cu alţi prizonieri pentru resturi de mâncare.
A fost obligat să lucreze desculţ în zăpadă. A fost silit să privească execuţia
aleatorie a prietenilor săi din capriciul unui gardian,
neştiind dacă va fi silit să scoată cu lopata cenuşa prietenilor săi
sau dacă trupul lui va fi această cenuşă.
Slăbit,
zdrenţuros, umilit şi bolnav, lipsit de orice speranţă rezonabilă de a fi
eliberat sau de a se întoarce la cei dragi, Frankl a început treptat să îşi dea
seama că îi mai rămăsese o singură libertate.El a văzut câţiva prizonieri care,
cu toate că erau înfometaţi, le ofereau altora din pâinea lor. A văzut câţiva
prizonieri care, cu toate că erau slăbiţi, încercau să îi mângâie pe cei care
erau şi mai slabi. A ajuns să îşi dea seama că ,,unui om I se poate lua
totul, cu excepţia unui singur lucru: ultima libertate umană – aceea de a-ţi
alege atitudinea în orice fel de împrejurări date, de a-ţi alege propria cale”.
Acolo, în acel
lagăr, Frankl a început să ia decizii. A ales să preţuiască gândul la cei
dragi. A ales să ofere orice ajutor pe care îl putea oferi altora în calitate
de medic. A căutat moduri în care să îşi exercite această libertate. A devenit
foarte conştient de alegerile pe care le putea face: la ce să se gândească,
asupra căror amintiri să stăruie, ce cuvinte să rostească, cum să spună aceste
cuvinte, ce ajutor să ofere, cum să răspundă la umilire, cum să umble, cum să
ţină fruntea sus.
Şi libertatea lui Frankl a început să se extindă. Un scriitor o
prezintă în felul următor: gărzile lui aveau mai multă autonomie – puteau să
părăsească lagărul, să meargă unde voiau, să cheltuiască atât cât voiau. Însă
Frankl avea mai multă libertate… - paragraf luat din cartea: Când se încheie jocul, totul se
întoarce în cutie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu