Puterea voinţei !!!

David Rabin a fost profesor de medicină la Universitatea Vanderbilt. În timpul studiilor sale la facultatea de medicină, boala care i se părea cea mai înspăimântătoare era scleroza laterală amiotrofică sau boala lui Lou Gehrig. Îşi amintea de momentul când i-a fost prezentat primul pacient care suferea de această boală şi l-a auzit pe neurolog anunţând: ,,Boală incurabilă! Omul acesta va fi umilit, izolat, nu va putea comunica şi va fi probabil mort peste şase luni”.

           La vârsta de 46 de ani, Rabin însuşi a fost diagnosticat cu această boală SLA. El ştia ce va urma: înţepenirea picioarelor, apoi slăbirea întregului trup; paralizia membrelor inferioare şi apoi a celor superioare; în cele din urmă a ajuns blocat într-un trup care nu îi mai asculta comenzile. Limba lui şi-a pierdut capacitatea de a se mişca; el putea forma cuvinte numai cu o foarte mare dificultate şi în cele din urmă, deloc. Şi-a pierdut capacitatea de a-şi trata pacienţii. Nu a mai putut merge la spital ca să lucreze.

Însă exista un lucru la care nu a vrut să renunţe: nu a vrut să renunţe la spiritul lui. A auzit de la un alt medic, care de asemenea suferea de SLA, despre un computer care putea fi mânuit printr-o singură comandă. Această comandă putea fi operată de oricine – indiferent de handicap – dispunea însă de funcţia unui singur grup muscular.

David avea suficientă putere într-o singură parte a trupului – în muşchiul sprâncenei. Aşa că în următorii patru ani, el şi-a folosit sprânceana. Cu ajutorul ei putea opera un computer. Astfel, cu sprânceana, putea să comunice cu familia, să le spună glume prietenilor, să scrie eseuri şi să revizuiască manuscrise. A continuat să consulte pacienţi. Le-a predat cursuri unor studenţi la medicină. A publicat un manual complet de endocrinologie şi a primit un premiu prestigios pentru publicare sa. Şi a făcut toate acestea când singurul lucru pe care îl mai putea controla era o singură sprânceană. 

David Rabin spunea: ,,Boala îţi poate ataca trupul. Dar oare eşti tu numai trup? Ologirea îţi poate bloca picioarele. Dar tu nu eşti numai picioare. Voinţa ta este mai mare decât picioarele tale. Căci voinţa ta este întotdeauna sub controlul tău”. – extras din cartea: Când se încheie jocul, Totul se întoarce în cutie, pag. 91-92.