Suferinţa...

         

         Suferinţa este o caracteristică a vieţii omului prin care el îşi duce existenţa. Odată cu păcătuirea lui Adam şi Eva, Dumnezeu a blestemat atât oamenii cât şi pământul. Lucrurile nu s-au vrut a fi aşa, când Dumnezeu a creat  totul. Însă păcatul nostru a schimbat situaţia.

            Omul suferă fizic, spiritual, relaţional şi într-o mulţime de alte forme. Însă acest fapt oare ne este spre folos sau nu? Oare există suferinţă care să ne îmbogăţească? Sau am putea mulţumi lui Dumnezeu pentru suferinţa îngăduită de El?

Personal cred că suferinţa este o binecuvântare lăsată de Dumnezeu în viaţa noastră şi  am putea numi suferinţa răspunsul lui Dumnezeu la modul greşit în care trăim şi totodată consecinţa păcatului nostru. Se ştie foarte bine că omul, prin însăşi natura lui, este înclinat înspre rău. Cel rău a pervertit în aşa măsură fiinţa umană, încât omul a ajuns să numească răul bine şi binele rău, luptând astfel împotriva Creatorului Său.

Însă Dumnezeu de multe ori ne lasă să trecem prin încercări şi durere pentru a ne putea transforma în ceea ce este bine şi frumos pentru noi. Aşa după cum spunea şi Honore de Balzac: ,,Suferinţa este ucenicia marilor voinţe omeneşti’’. Cu cât experimentăm un grad mai mare de suferinţă cu atât ne antrenăm voinţa şi ne vom pregăti pentru noile provocări pe care le vom avea.

O speranţă însă pentru creştin este faptul că Dumnezeu ne cunoaşte puterea şi nu va îngădui mai mult decât noi vom fi în stare să ducem. Exemplul lui Iov din Scriptură ne este grăitor. Aşadar, putem să îi fim recunoscători lui Dumnezeu şi să ne rugăm Lui pentru a ne ajuta să trecem cu bine peste toate încercările noastre.